Imperiul vechi. Imbalsamarea, mumificarea si pastrarea.

Unirea celor două regate egiptene a dat putință faraonilor să desăvârșească și să lărgească sistemul de irigație al întregii Văi a Nilului, ceea ce a dus la o sporire însemnată a producției agricole și la înmulțirea populației Egiptului . Comerțul se făcea în acea vreme prin troc apoi a urmat mari expediții comerciale cu produsele de care Egiptul dispunea în exces, expediții făcute pe corăbii care mergeau în orașele feniciene unde duceau produse agricole și se întorceau cu lemn de care Egiptul atunci, ca și acum, era destul de lipsit.

Pentru a întări frontierele Egiptului faraonul Snefru pune să se clădească un zid mare la sud și la nord. Dar faraonii dinastiilor a III-a și a IV-a au fost aceea care au început construirea de piramide imense, mausolee regale, zidite din blocuri mari de piatră, la care au trudit, muncind pe o arșiță necruțătoare, la tăierea pietrei, la șlefuirea acesteia, apoi la transporturi și la construcția acestor edificii, sute de mii de oameni.

Prima piramidă este aceea a regelui Djoser de la Saqqara ; piramidă în trepte care are 60 metri înălțime. Cea mai mare dintre piramide este piramida regelui Kheops (în egipteană Hufu), care constituie unul din punctele de atracție cele mai căutate de turiștii din lumea întreagă, la Giza, lângă Cairo.

Tutankhamon a murit la varsta de 18-19 ani iar procesul de imbalsamare a durat 70 de zile,dupa acea trupul neînsuflețit a fost pus la uscat 40 de zile.

In Egipt au domnit 7 faraoni:Chephren a domnit intre anii: 2558-2532i.H.r.,Amenhotep |-lea a domnit intre ani: 1525-1504 i.H.r.,Hatshepsut a domnit intre anii: 1498-1483i.H.r.,Tothmosis al |||-lea a domnit intre anii: 1479-1425i.H.r.,Akhenaton a domnit intre anii : 1379-1334iH.r.,Ramses al ||-lea a domnit intre anii: 1279-1212iH.r.,Tutankhamon a domnit intre anii: 1334-1325i.H.r.

Cel mai vestit dintre ei,adică Tutankhamon,a fost descoperit in anul 1922 de arheologul englez Howard Carter.Nici o alta descoperire din Egipt nu a oferit atât de multe informații ca acest mormânt foarte bine păstrat.

Metodele de îmbălsămare erau diferite.Creierul era scos prin nas,iar celelalte organe erau scoase și păstrate in vase speciale.Doar inima era lăsată la locul ei,ca sa poată fi folosita in cealaltă viata a faraonului.Corpul era îmbălsămat prin uscare cu carbonat de sodiu cristalizat.După aceea era umplut,acoperit cu ulei și alifii și învelit in bandaje.Mumia era pusa in sarcofage (sicrie)care aveau forma corpului.Vasele in care erau puse celelalte organe (înafara de inima) se numesc Vase Canopice:un fel de sarcofag dar mai mic.

Observație: a îmbălsăma și a mumifica au în esență același înțeles. A îmbălsăma (din latinescul in balsamum, însemnând a "pune în balsam," o mixtură de rășini aromatice) și procesul de mumificare sunt foarte similare prin aceea că în ambele cazuri corpul era uns cu alifii, uleiuri, și rășini. Cuvântul mumie provine dintr-o interpretare greșită a procesului. Corpurile a căror îmbălsămare este de o calitate slabă (în special cele din Perioada Târzie) sunt de multe ori negre și foarte strălucitoare și de aici s-a ajuns la părerea că acestea erau prezervate prin scufundarea lor în bitum, în Arabică bitum spunându-se mumiya.

Există multe metode moderne de păstrare a corpurilor(ex. crionică), însă acestea nu erau la îndemâna egiptenilor în antichitate. Singura metodă cunoscută acestora era uscarea în nisip încins, însă această metodă lăsa corpul nu tocmai cu aparența dorită și destul de nepotrivit pentru scopul de a păstra sufletul Ka, dealtfel nefiind potrivit unui faraon. Nilul a oferit însă soluția.

Nilul se revarsă anual, în lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi decât un deșert străbătut de un râu. Revărsările aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. În urma retragerii apelor rămân bălți care în timp se evaporă lăsând în urma lor o substanță cristalină numită natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage și absoarbe umezeala. În timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase și depuse într-o soluție de natron(cca 3%).

Odată cutia deschisă tot ceea ce rămăsese din corpul reginei nu era decât un fel de noroi. Primele încercări de mumificare au fost eșecuri totale ceea ce i-a determinat pe cei ce se ocupau de îmbălsămare să încerce în schimb păstrarea formei corpului. Ei au făcut acest lucru prin înfășurarea corpului în bandaje îmbibate cu rășină. Dovadă a nivelului înalt la care aceștia ajunseseră stă mumia unui muzicant al curții (Waty) din timpul celei de a V a dinastii care păstrează încă detalii extraordinare ale feței (riduri), bătături și alte elemente.

Procesul de îmbălsămare dura 70 zile. Câteva secole mai târziu a apărut o nouă tehnică de mumificare. Mai întâi îmbălsămătorii spălau interiorul și exteriorul corpului și îl umpleau cu un tip special de vin și cu mirodenii. Apoi scoteau toate organele interne extrăgând creierul, cu un cârlig, prin nas și umpleau corpul cu o soluție de sare de natron. Inima era lăsată in corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra sufletul (Ka).După toate acestea toate organele interne erau puse în vase acoperite ce urmau a fi ingropate împreună cu corpul.

Corpul era apoi lăsat la uscat 40 zile apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și uscat, acest proces asigurând că corpul își va păstra forma și mărimea normală. Îmbălsămătorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri și bijuterii pe corp, după care acesta era pus in coșciug și îngropat.

Blestemul lui Tutankhamon, mit sau realitate?

"Moartea il va secera cu a ei coasa pe cel ce va tulbura linistea faraonului."Aceasta inscriptie din interiorul mormantului lui Tutankhamon capata un straniu ecou atunci cand a devenit cunoscuta soarta celor care au profanat acest sacru mormant.

La inceputul secolului XX egitologii au crezut ca Valea Regilor si-a dezvaluit toate secretele.Treizeci de cosciuge si douazeci sipatru de mumii din trei dinastii diferite au fost scoase la iveala.Cele mai cunoscute au fost cele ale lui Ramses II si a lui Amenofis I.In data de 25 noiembrie 1922 Carter si Carnavon au coborat impreuna scara cu 16 trepte si au ajuns pana la a doua poarta.Dupa "inaugurarea oficiala" care a avut loc la18 februarie 1923 lordul Carnavon a devenit ingrijorat de o intepatura de insecta care,incepea sa se inflameze din ce in ce mai tare.Devenind constient de ceea ce urma sa se intample el a spus "Am auzit chemarea, sunt gata",iar in 5 aprilie 1923 el a decedat. Astfel s-a nascut legenda blestemului tanarului faraon.
Presa vremii a facut foarte repede o legatura intre moartea lui Carnavon si profanarea mormantului.Unele guri afirmau ca nu un tantar l-a intepat pe Carnavon,ci el a fost muscat chiar de un scorpion sacru.
In realitate moartea lordului nu a fost deloc misterioasa,iar blestemul nu era valabil,fapt dovedit de catre Carter care nu avea nimic,ba chiar dimpotriva el a continuat sapaturile si a reusit sa descifreze inscriptiile de pe banda cu care era infasurata mumia.Inscriptiile de pe benzi afirma:"Rege Tutnkhamon,inima ta ramane nemuritoare in trupul tau.Ea este in fruntea celor vii,asa cum Ra va ramane in cer."
Totusi seria de morti care a urmat a contribuit la intretinerea mitului blestemului.Cel mai mic dinte fratii lui Carnavon a murit dupa 6 luni.Infirmiera care l-a ingrijit pe lord la hotel a murit si ea imediat dupa el.Secretarul lui Carter a murit de tuberculoza,iar tatal arheologuluii s-a sinucis trei luni mai tarziu.Savantul britanic Archibald Douglas Reed a decedat la putin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon.
Cauza cea mai credibila in toate aceste cazuri este praful din interiorul mormantului.Acest praf poate sa fie foarte daunator persoanelor care sufera de boli ale aparatului respirator,asa cum era Carnavon.
Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe multi sa tremure si sa viseze.Dar este foarte greu sa crezi in asa ceva.