Totalul afișărilor de pagină

luni, 28 aprilie 2014

Mitologie egipteana - Teogonii si cosmogonii

La o privire superficiala intreaga religie egipteana pare o complicata increngatura de zei si zeite cu capete de animale, mult prea inumane pentru a fi intelese. A te apropia de religia Anticului Egipt cu prejudecati  este similara cu incercarea de a judeca budismul in baza unor imagini grotesti ori crestinismul la impactul initial cu traditionala si recea iconografie. Pentru a putea penetra dogma si a ajunge la esenta oricarei religii trebuie sa avem in vedere radacinile din care porneste religia respectiva, cautarile omului cuprins de indoiala si angoasa, in incercarea de a da un sens realitatii aparente si a Universului. 


Din toata cosmogonia egipteana transpare sentimentul unui singur zeu suprem, inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor vazute si nevazute, unde numeroasele zeitati cu multiple chipuri sunt reprezentarea aceluiasi Dumnezeu primordial. In cosmogonia de la Heliopolis inaintea creatiei, Spiritul Absolut Ra era cufundat in haos. La inceputul timpului Ra devine constient de propria sa entitate contemplandu-si propria imagine si, in Marea Tacere, isi cheama dublura: Ra –lumina si constiinta universala-il cheama pe Amon-spiritul universal. Prin aceasta chemare a Cuvantului-Putere Creatoare, spatiul- aer (Shu) si miscarea-foc (Tefnut) se manifesta si despart pamantul(Geb) de cer (Nut) punand capat haosului si creand echilibrul universal si viata.Cosmogonia Hermopolitana are descrieri mai detaliate ale haosului-vazut ca o sfera imensa fara de lumina din care ia nastere o forma conico- piramidala care la randul ei creeaza oul primordial. Din acesta deschis ca un lotus se naste soarele-Ra (Toth sau Ptah)-sursa a vietii. Din ochii lui Ra-lumina universala –lacrimile care cad se transforma in fiinte umane iar din gura sa prin Cuvantul Creator-iau nastere fiintele divine.


http://www.youtube.com/watch?v=ZNYEHAx93zc